marți, 27 septembrie 2011

Manjire cu rahat

Acest articol incearca sa ne arate inca odata cum se poate manjii cu "maro" orice parte a istoriei. Istoriei de pe acest pamant bineinteles. Nu ne intereseaza Zimbabuinia!

Ceea ce Nicolae Iorga numea “Prima sintezã: Regatul dacilor” cu referire evidentã la unirea politicã şi religioasã a geto-dacilor stârneşte controverse şi sensibilitãţi care uneori devin obsesive şi uşor de instrumentalizat. Epoca Burebista ridicã o serie de probleme care meritã atenţia, mai ales cã avem de-a face cu un trecut relativ obscur, cu mult mai multe întrebãri decât rãspunsuri.

Context istoric

În general în literaturã s-a pus accent pe premisele entice, lingvistice, spirituale şi geopolitice care au condus la realizarea unei “imitaţii barbare a milenarei basileia antice” (Nicolae Iorga). Reliefatã de Herodot, Sallustius, Strabon, Trogus Pompeius, Dio Cassius sau Ptolemaios din Alexandria, unitatea etno-lingvisticã a dacilor pare a fi fundamentalã în unificare. Politeismul dominat de un zeu suprem care ilustreazã sincretismul uraniano-solar evidenţiazã iarãşi unitatea geto-dacilor. Transformãrile economice, dinamica demograficã şi evenimentele politico-militare interne şi externe din cadrul fazei a treia a civilizaţiei de tip La Tene, faza de dezvoltare maximã a metalurgiei fierului la geto-daci trebuie şi ele luate în consideraţie când ne referim la Burebista şi stãpânirea sa.

Ridicarea uniunii tribale getice trebuie raportatã la cel de-al treilea rãzboi mithridatic (74-71 a.Hr.), când proconsulul Macedoniei, M.T. Varro Lucullus, ocupã coloniile greceşti vest-pontice, de la Apollonia pânã la Delta Dunãrii. La sfârşitul rãzboiului este încheiat un foedus care marcheazã de fapt tutela romanã ce va provoca o revoltã în anii 62-21, la care participã geţii şi bastarnii. Noul proconsul al Macedoniei, Antonius Hybrida, suferã o înfrângere la Histria în 61, ceea ce îl determinã pe Pârvan sã se întrebe dacã nu Burebista a fost conducãtorul armatei geto-bastarne.

Dupã aceste evenimente Burebista îşi asigurã flancul sud-estic al frontului, consolidând aşezãrile fortificate dintre Carpaţi şi Nistru, de pildã la Siret, Brad-Negri, Rãcãtãu, Poiana-Nicoreşti sau Barboşi-Galaţi. Oraşele de tradiţie oppidanã, celticã, edificate de taurisci, sunt integrate fie paşnic fie violent (Aliobrix). Supunerea cetãţilor greceşti se realizeazã tot pe ambele cãi, urme de atac violent înregistrându-se la Olbia, Mesembria, Odessos sau Histria. Campaniile pe ţãrmul Mãrii Negre vizeazã şi ocuparea unor puncte strategice anterior stãpânite de sciţi, a cãror putere decade în zona dintre Callatic şi Bizone. Expediţiile apusene menţionate de Strabon constau în lupte cu scordiscii, boiii şi tauriscii, începând cu 48 a.Hr, pe care Burebista îi supune, reuşind o stãpânire care îi va aduce titlul pe inscripţia de la Dionysopolis de “cel dintâi şi cel mai mare rege din Tracia” (domnia începe în 82 a.Hr.)

Date fiind aceste sumare informaţii, epoca lui Burebista prezintã mai multe probleme printre care nucleul politic de la care a pornit opera de unificare, dacã a fost sau nu vorba de un stat, care a fost capitala. Sunt trei izvoare fundamentale pentru epoca Burebista: Geografia lui Strabon (64/63-21 a.Hr.), Getica lui Iordanes (sec. 6) şi inscripţia de la Dionysopolis, din care se pãstreazã 49 de rânduri, primele 9 mutilate. Apare un toponim în acuzativ, Argedava şi cuvântul ‘pãrinte’, aici ajungând la un moment dat Acornion, sol al lui Burebista pe lângã Pompeius.

S-a crezut cã acest pãrinte ar fi fost tatãl lui Burebista, deci amplasarea Argedavei ar fi vitalã pentru descoperirea nucleului politic. Radu Vulpe crede cã ar fi vorba despre oraşul de pe Argesius, singura dava descoperitã pe Argeş fiind cea de la Popeşti, unde ar fi putut exista un centru de tip capitalã. Problema este cã numele antic al Argeşului nu este Argesis, ci Ordessos. C. Daicoviciu avanseazã ipoteza cã lectura completã ar fi Sargedava, dava de pe Sargeţia, adicã Costeşti. Sargeţia, unde şi-ar fi ascuns Decebal comoara, se pare însã cã este o poveste prelucratã de Dio Cassius pornind de la legenda regelui peonilor, Audolion, pomenitã de Diodor din Sicilia. O Argidava este consemnatã şi de Ptolemeu în Indreptarul Geografic ca fiind în Banat, identificatã cu Varadia. N. Gostar propune o Zargedava, care poate fi ori Rãcãtãu, ori Siret. Oricum, în toate aceste discuţii se vãdeşte un patriotism local destul de pronunţat, mai ales cã Argedava poate sã nu aibã nicio legãturã cu Burebista, care apare mult mai jos în inscripţie, ci doar un rege local get. Iar Strabon precizeazã cã Burebista este un bãrbat get, deci de pe Dunãrea Inferioarã. În plus, este rege al Traciei, termen nefolosit pentru zona de dincolo de Carpaţi.

Capitala?

Se vehiculeazã trei localitãţi care ar fi putut fi capitale: Costeşti, Sarmisegetuza Basileion şi Popeşti. Argumentul pentru Costeşti are la bazã vechimea cetãţii din Munţii Orãştiei. Oricum, dupã extinderea teritorialã, este puţin probabil ca vreuna dintre acestea sã fi rãmas capitale. I.H. Crişan considerã cã s-ar fi aflat unde se afla Burebista, dupã model macedonean. În ceea ce priveşte Sarmisegetuza Basileion, nu avem nicio dovadã stratigraficã de pe vremea lui Burebista. Titulatura de basileion înseamnã cã, chiar şi în epoca lui Decebal, ar fi fost mai degrabã cetatea regalã de refugiu. C. Daicoviciu crede cã în Transilvania s-ar fi aflat centrul de putere pentru cã numai aici se constatã o continuitate a regalitãţii şi un sistem de fortificaţii coerent, dar multe cetãţi ori nu au existat pe vremea lui Burebista, ori au fost folosite şi dupã Decebal, iar ideea apãrãrii Sarmisegetuzei de un lanţ de cetãţi nu e demonstratã. Mai probabilã pare ipoteza unei mutaţii a capitalei dupã unificare şi a existenţei unei capitale itinerante.

Statul?

Controversa cea mai acerbã este poate cea legatã de stãpânirea lui Burebista, megale arche. Sã fi fost un stat (H. Daicoviciu, I.H. Crişan) sau nu (M. Macrea, D. Pippidi)? Sã fi fost o uniune de triburi? Dacã a fost stat, ce fel de stat? Sclavagist începãtor de tip militar (C. Daicoviciu), tributal sau Asiatic (Crişan), teritorial extensiv? Karl Strobel propune doar o formaţiune politicã şi militarã efemerã. Mai întâi de toate, ce presupune un stat? Statul este organizatia politica care detine monopolul fortei de constrangere, al elaborarii si aplicarii dreptului, exercitata intr-o comunitate umana de pe un anumit teritoriu. Trebuie sã avem de-a face cu diferente intre membrii societãţii, care conform tezaurelor, mormintelor princiare, au existat. Alte premise statale ar mai fi deţinerea armatei, justiţiei şi funcţionarilor care sã se ocupe de colectarea impozitelor sau taxelor vamale. De asemenea sunt necesare şi un sistem monetar unitar, o monedã unicã, instituţii politice, o cancelarie şi diplomaţi.

Ideea de stat sclavagist a fost evident abandonatã, din moment ce nu poate fi doveditã existenţa sclaviei ca bazã economicã. Statul tributal, care presupune coexistenţa proprietãţii private cu cea comunã, organizarea în obşti, este iarãşi greu de aplicat stãpânirii lui Burebista. Sunt prea puţine izvoare care sã ne îndrituiascã afirmaţii de necontestat de tipul “statul dac”. Horatiu menţioneazã asolamentul, dar nu obştile. Titlul de basileu este comun conducãtorilor mãrunţi de formaţiuni politice. Termenul de 'megale arche' se poate referi doar la o vastã stãpânire. Dacã Burebista este urmat de Deceneu, înseamnã cã nu funcţiona principiul ereditãţii. Cum era ales regele? Legitimitate prin alegerea de cãtre pilleati sau carismaticã? Cât despre instituţii, armata este cea care cu siguranţã a existat, estimata de Strabon la 200.000 este dificil de spus dacã avea sau nu dreptate, sau dacã populaţia dacã insuma un million de suflete cum credea Pârvan. Aramta însã pare a nu fi una permanentã, ci mai degrabã adunatã în stare de rãzboi. O instituţie care a sprijinit regalitatea pare sã fi fost religia, care implica şi o dimensiune moralã importantã, dupã cum reiese şi din reforma lui Deceneu. Legislaţia este iarãşi problematicã. Strabon nu se referã la legi în forma unui cod, deci 'nomos', ci la 'prostagma', care ar fi mai aproape de edict, edicte ce ar reprezenta singura dovadã a existenţei unei cancelarii. Textul poetului Martial care vorbeşte despre rãvaşul sigilat al lui Decebal cãtre Domitian este irelevant pentru epoca lui Burebista. Greu de demonstrate este şi existenţa funcţionarilor, invocându-se şi de data asta un text din Criton care se referã tot la Decebal.

În plus, Burebista nu bate monedã în nume propriu, preferându-se falsificarea denarului republican roman şi nu emiterea de monedã proprie, denar emis şi în alte localitãţi în afarã de Tilişca, ceea ce a dus probabil la haos financiar. Toate aceste date conduc cãtre ideea cã Burebista, poate din cauza preocupãrii pentru cuceriri, nu a dat stãpânirii sale o formã coerentã, nereuşind sã ajungã la stadiul de stat, iar dupã moartea sa unitatea fie şi a acestei formaţiuni politice incipiente este întreruptã. O listã a succesorilor lui Burebista (Deceneu, Comosicus, Coryllus) existã doar la Iordanes, despre care majoritatea istoricilor cred cã sunt urmaşii doar în zona de SV a Transilvaniei, posibil una din cele 4 pãrţi care au rezultat dupã împãrţire.



Ca de obicei, apar noi probleme existentiale si noi creiere semidocte care sa ne arate de fapt, cum a stat treaba acum 2100 ani. Personal, as invada Vaticanul pentru ca am siguranta ca Papa, nu este de acord cu mine si sa ne dea toate documentele referitoare la Dacia. Nu automobilul ci tara! Poate doar asa vom mai afla ceva nou despre istoria noastra. S-a spus ca dacii nu cunosteau scrierea pentru ca ei nu aveau asa ceva. Erau doar niste salbatici cu cutite la brau si ca distractie il aruncau pe unu' catre niste sulite erecte. Ei nu aveau doctori si nici preoti care sa cunoasca ideologia blajinilor. Doctorii care vindecau intai capul(psihicul) si apoi trupul, erau de fapt niste sarlatani si cunostintele lor se transmiteau doar prin viu grai...ca Miorita! Dacii nu aveau contracte pentru negot ca doar scrierea era ceva SF, conducatorii vaselor de negot calatoreau doar pe linia tarmului, nu cumva sa se rataceasca. Ce mai incoace si incolo, dacii erau niste salbatici care gaseau aurul in forma de monede, bratari, pocale direct in minele pe care le sapasera coropisnitzele. Sica si falxul era scos din muntii metaliferi doar cu o alta piatra. Mierea recunoscuta in toata Europa se gasea numai in vagauni stiute doar de daci si cel mai important... dacii nu aveau capetenii sau rege, erau ca nise gaini decapitate care au reusit sa tina piept altora doar cu bolovani de pamant scosi cu unghiile pentru ca plug nu aveau. Doar aveam gheare ca gainile alea decapitate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu