miercuri, 26 octombrie 2011

Ce chestie...

Trebuie sa recunosc ca unii chiar au mult timp liber si o mare parte din creier nefolosita. IN orice actiune de vanzari exista pe langa informare si clarificare despre ce vrei sa vinzi si o parte extrem de importanta care definitiveaza contractul. Aceasta actiune(care este de fapt inima vanzarii) se numeste Semnare si partea cea mai placuta din tot procesul unei vanzari. De altfel numai pentu asta muncesti. Sa culegi roadele muncii tale. Sa iti vezi cecul de incasat sau comisionul de neam prost dupa ce ai bagat pe gat un anume produs de care oricum nu era nevoie initial dar daca tot ai adus vorba si traim in era consumista, obigat fortat, e bun la casa omului!
Aţi sacrifica democraţia pentru mai multă bunăstare?
Cat de retard a putut fi ala care a pus un asa tilu?
Probabil pana spre epoca de piatra caci nu se poate exprima in cuvinte normale un asemenea mesaj de acceptare in masa a unei guvernari demente, atotputernice care sa taie in stanga si in drapta in carne vie doar ca avem nevoie de crestere economica.
Pai cresterea economica ce cacat are cu consumul? Taranul din curul oricarui catun uitat de lume cu absolut tot ce ii trebuie vietii, este impresionat de cresterea economica? Ma indoiesc tare.
Ma gandesc totusi ca in acelasi proces de vanzare, exista o tehnica de vanzare(nu ma intrebati numele tehnic ca mi-e lene sa scormonesc prin memorie) care accelereaza procesul. Bine...sunt multe dar ma refer la cea mai simpla. Prezentarea mai multor oferte din care clientul sa isi aleaga oferta cea mai buna si cea mai mulata pe nevoile sale. De obicei se aduc la ultima negociere 3 oferte. Una cu valori infime, alta de un pret exorbitant si ultima, care, chipurile, ofera cam de toate si e decenta ca pret. In cele mai multe cazuri, oferta decenta, este varianta cea mai aleasa pentru ca ofera o oarecare parte din ce si-a dorit clientul dar si o parte a vanzatorului. Pe scurt, un compromis sau o situatie win-win! Aparent asa este. Oare in cazul in care semnatarii sunt popoarele raporturile raman valabile caci nu-mi prea miroase a bine. Si totusi nu sunt prepelicar...
Nu fac politica pentru ca nu ma pricep neam. Dar sunt al dracu de acid si creativ cand vine vorba de scenarii paranoide.

Acum stau stramb si ma gandesc drept...oare este prima oferta din cele trei(ipotetice) pe care trebuie sa le acceptam? Oarecum 3, pentru ca istoria a dovedit mereu, ca una singura, impusa cu multe arme, este cea ma eficienta.

Free Will? HA HA...

Hai cutat, cutat, cutat
De trei ori te-am ascutat
Te-am dat ghini pi chitroi
Sa tai capu' la Shiocoi!

4 comentarii:

  1. Chestia asta cu win-win o regasisem in cartea "Eficienta in 7 trepte" a lui Covey, parca. El o numea pompos "interdependenta".
    Democratia ( demos-kratos)- e o minciuna ambalata frumos la umbra careia se lafaie papusarii.
    Bunastarea e de dorit doar in masura in care e si pentru catei. Ori asta se realizeaza prin muca perseverenta si un management echilibrat al resurselor. In sistem macro nu vad o rezolvare decat prin innoirea paradigmelor si implicit punerea in practica a unor decizii drastice insa innoitoare.
    In micro, asociatiile familiale muncind mpreuna si impartindu-si in mod corect roadele muncii.
    Sustin, deasemeni si eficienta trocului in privinta relatiilor economice. La mica intelegere intre cerere si oferta. Astfel s-ar rezolva si problema bugetara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vezi ca cererea si oferta are loc de interpretat ca in Capitalul! Cu putin sofism 2+2 face 5 sau chiar 10. Din care 5 este pentru calculatori si 5, care se imparte intre calculati(proletari). Profitul este oare pentru ultimii sau pentru cei care au in mana creionul?

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Pai deocamdata nu conteaza cati voteaza ci CINE anume numara voturile.
    Daca mentalitatea asta deturnatoare s-ar schimba, omul ar deveni, asa cum spunea Marx, cel mai pretios Capital. Schimbate fiind prioritatile si etica sociala, (nu neaparat una bazata pe convingeri religioase) ci umaniste, omenirea s-ar putea indrepta spre o recladire din temelii a sistemului de prezervare a naturii si a societatii.
    Daca stau bine sa ma gandesc, daca eu as fi gradinar si tu brutar, sigur mi-ai da o paine de un kilogram pentru un kilogram de cartofi si unul de rosii. La fel ar proceda si un fermier ce are vaci si da la schimb lapte. Cine munceste n-are timp sa castige, ci doar sa-si asigure cele necesare traiului si confortului, daca acel confort e privit nu ca un drept castigat pe nemuncite si ca pe o rasplata justa a muncii lui.
    Cred ca principiul s-ar putea aplica in toate sectoarele de pe piata. Profesorii ar putea fi platiti in hrana, imbracaminte sau ce au nevoie, o (eventuala) politie, la fel.
    Cu un sistem educational bine pus la punct, s-ar ridica generatii care apreciaza adevaratele valori iar parvenirea si infatuarea ar fi reprimate prin oprobriu public si "pironirea" pe stalpul infamiei ziaristilor autentici care ar caricaturiza si infiera acest gen de obiceiuri proaste.
    Idei ar fi... nu stiu daca exista oameni cu atat curaj incat sa le puna in practica.

    RăspundețiȘtergere
  4. Omul este cel mai pretios capital de foarte multi ani. Cam din epoca sclavagista...adica mereu in afara de epoca de piatra. :)) Vezi http://antiiluzii.blogspot.com/2011/06/resursele-umane-contabilizarea-sclaviei.html
    Despre bani...intr-o societate libera.. http://mises.ro/230/
    Politia nici nu ar trebuie sa existe pentru ca legea se face cu toti si nu cu o clica de specialisti care se specializeaza in depistarea infractiunilor. Ori ca sa prinzi un infractor...trebuie sa gandesti ca un infractor...e o contradictie. Cum poti pune pe cineva de paza care stie mai multe decat un infractor de rand? Lupul paznic la oi. Treiburile lumii nu au avut niciodata de politie. Fiecare stia ce are de facut in orice situatie iar daca cineva incalca legile era gonit. Oricine era gonit dintr-o comunititate, nu era primit nicaieri pentru ca toti aveau aceeasi lege, indiferent de numeele tribului sau locatia sa. Se numeste respect si bun simt. Asta trebuie sa fie politia si nu o organizatie mancatoare de fonduri care se pot duce la educatie sau cercetare.
    Orice idee care se vrea implementata are nevoie de aceleasi metode ale politicii de astazi. Din pacate frica va schimba in ceva bine...dar e discutabil si sunt argumente de fiecare parte a baricadei... Amenzi si nu pedepse cu ingradirea libertatii personale pentru ca ii iei exact ce trebuie sa respecte. Ori in acest caz nu e nimic shimbat fata de acum. E mult de povestit...

    RăspundețiȘtergere