duminică, 27 noiembrie 2011

Calatorii initiatice

Nu stiu altii cum sunt dar cand imi aduc aminte despre ce preferinte aveam in legatura cu tot ce ma inconjoara trebuie sa recunosc ca ceva se intampla. NU e nici rau si nici bine. Cred doar ca este normal ca schimbarea sa vina treptat si in ritm constant crescator. Fie ca vorbim de muzica si trec de la Prodigy(interesant nume) sau alta formatie de muzica cu frecvente inalte si repetabile la muzica clasica sau folk, fie ca vorbim de filme si de la cele cu zombi trec usor spre cele asa numitele mind fuck sau psihologice cred ca este doar o cale de a creste spre ceea ce pot deveni. Stiu ca nu sunt singurul cu intrebari existentiale si in permanenta cautare de raspunsuri dar parca aceasta calatorie initiatica a devenit mai interesanta. De fapt daca pun putinii mei neuroni la munca, imi dau seama ca de fapt nici unul dintre noi(generatiile tinere) nu au avut parte de aceste calatorii initiatice. In copilarie orice poveste cu zmei si feti frumosi era o noua calatorie in necunoscut. Chiar daca o citeam sau ascultam pe o placa tocita de zeci de ori. Fiecare incursiune in taramurile personajelor fantastice regaseam inconstient fiecare calatorie in sinele nostru. Aceste calatorii facute in copilarie ne definesc astazi. Fiecare dintre noi a avut o mare pasiune pentru o anumita poveste si cred(de poate dovedi stiintific) ca putem lua drept punct de plecare in dezvoltarea personala acea aparenta istorisire despre viitorul nostru. Din pacate traim intr-o lume in care aceste initieri care desi par samanice sau religioase, au un rol important in dezvoltarea armonioasa a fiecarui individ si mai ales a psihicului sau. Avem nevoie de reintoarcere la cunostintele salbaticilor pamantului pentru a intra in lumea lor fizica mica dar invers proportional afectiva si perceptiva. Pare ca-mi predic credinta mea cu usoare tendinte spre panteism(posibil sa gresesc eu cu parerea) dar din orice religie, cultura sau grad inalt de civilizatie apar oameni curiosi in legatura cu vechile obiceiuri de reconectare cu natura. Cred ca nu panteismul este raspunsul ci respectul fata de ce ne inconjoara dar singura credinta care ofera respect fata de indivizi si mediu este asta. NU recunosc nici o entitate responsabila de maretia naturii sau sa cred ca vreun duh salasluieste in copaci si pietre. Dimpotriva, fiecare piatra a muntelui si fiecare copac al padurii este plin de viata si isi cere dreptul la existenta la fel cum ne cerem si noi oamenii. Daca fiecare piatra sau copac ar fi mort si inert, cum este posibil ca padurea simuntele sa-si ceara victimele? Ii las pe cei care merg mereu in sanul naturii sa imi raspunda. Soarecii di birou si aplaudasii intoxicati de praful oraselor nu vor avea privilegiul sa-si exprime parerile lor inguste pe blogul meu. Eu l-am facut si tot eu il curat. Este responsabilitatea mea. Sic!
Revenind in linia povestii trebuie sa recunosc pasiunea pentru Ivan Turbinca. La prima vedere pare sa am ceva cu biserica, dracii si dumnezero dar la o mai atenta analiza sper ca se poate vedea tendinta lui Ivan de-a face curat indiferent unde se afla. Fie ca vorbim de pamant, iad sau rai, isi adapteaza mediul in care locuieste la felul sau de a fi. La fel si eu(nu sunt unicul) imi adaptez lumea conform preceptelor mele si nu invers cum au dorit multi sa ne spuna de fapt Murphy o spune mai bine cu omul irational si modelarea lumii in jurul sau.
Pe aceeasi linie se pot alipii si anumite filme foarte educative. Cu acesta ocazie le recomand cu cea mai mare placere. NU chiar cea mai mare placere dar nu e treaba altora ce-mi place mie...e personal.

Ce pot deveni visele sau varianta originala: What dreams may come, are 3 actori destul de cunoscuti(sa nu spun grei in cinema) care arata de-a lungul unei povesti aparent tragica o calatorie initiatica a unui barbat, sot si tata(3 in 1) spre salvarea familiei sale. Cum orice om normal si sanatos la dibla ar face acelasi lucru(intr-o lume ideala!) eroul nostru priveste aceasta calatorie ca fiind cu sens unic. Sacrificandu-se pe sine in relatia cu ceilalti, va ajunge sa rezolve problemele pe care nici psihologii nu au reusit sa le dea de cap...in lumea reala. Pe scurt este un film greu de inteles daca ai un IQ sub limita decentei si este povestit si filmat in concepte, aspecte suprarealiste, arhetipuri si parabole.

Al doilea film foarte bun se numeste cinci oameni pe care ii gasesti in rai sau titlul original:Five people you meet in heaven. La fel ca si cel de sus este o calatorie initiatica dar din pacate este dupa moarte. Si aici sunt prezente imagini, concepte si cautarea sinelui chiar daca existenta pe pamant este incheiata.

Desi usor copilaresc(ce ironie despre psihologie) filmul Big Fish arata calatoria tatalui neinteles de copil. Pusa intr-o poveste fantastica, experientele tatalui reprezinta(proiecteaza) viziunea sanatoasa asupra vietii chiar daca drumul este plin de gropi si obstacole. Desi se poate scrie 3 bloguri pe marginea acestui film, prefer sa ma opresc doar la neintelegerile dintre cele 2 entitati masculine(tatal si fiul), prezentate initial pe dogma lui Freud si conceptul sau Oedipian. Desi psihologia si psihoterapia actuala se bazeaza pe aceste concepte gresite, acest biet film arata ce alte alternative exista. In film este integrata si poezia lui Frost cu cararea mai putin batuta. Dar trebuie vazut si nu povestit.

Intr-o lume ipotetic viitoare se prezinta un oras intr-o continua transformare. Filmul arata poveste puterea unui singur om in directa confruntare fizica si mentala cu un grup de extraterestrii malefici. Filmul se numeste The Dark City si este un alt punct de reper in ce priveste dezvoltarea sanatoasa a unui individ in ciuda experimentelor sociale a unei elite aparent superioare. Nimic nu sta in picioare in fata puterii unui singur individ motivat.

Alt film aparent fantastic dar din pacate are un sambure de adevar(asta nu spune pe IMDB) este K-Pax. Povestea unui om sfasiat de durere, isi gaseste refugiul in negare dar in acelasi timp ajutorarea altora si fericirea lor este mai importanta decat a sa. Spre sfasitul filmului apare un incident care nu poate fi explicat si lasat in suspans spre deosebire de eroul nostru care face sacrificiul suprem. Se da pe sine pentru fericirea altcuiva.

Cu siguranta mai sunt filme extraordinare dar astea sunt un punct de plecare ferm si corect atat fata de sine cat si de umanitate.
Despre muzica nu va povestesc cum sa tastati Mozart, Bach sau Vivaldi. Sunt toti in golful piratilor...de fapt sunt peste tot. Si pe febra, si pe draconoid...peste tot!


PS. Da...stiu...oscilez intre furci topoare sau unelte agricole si satyagraha dar sa fiu al dracu' daca imi cumpar litiu. Pentru bipolara mea prefer iarba verde de la tara! Eu votez pentru verde. HA! Va dau de gandit cu culoarea asta....:))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu