duminică, 20 noiembrie 2011

Viata de apoi vs dorintele mele

Spre ca la momentul in care voi intra lumea celor drepti sa nu dau peste o mare de lumina orbitoare si sa fiu alaturi de cei care au in brate mielusei si pui de tigru la umbra copacilor plini de fructe si flori. Sper sa nu dau nici peste 70 de virgine care sa ma sece de vigoare seara de seara si mai ales sa nu trebuiasca sa ma port cu manusi. Sunt satul de purtat cu delicatete cu persoane pe care nu le cunosc si care bineinteles nu ma respecta si nici eu pe ele dar trebuie sa paastram relatii cordiale pentru ca asa spune codul bunelor moravuri cat si cel moral. Sper sa nu ma primeasca la usa mare de Otel forjat un tataie cu cheia in mana si cu intrebarile
despre faptele bune facute in timpul cat am facut umbra pamantului. Mai sper sa nu ajung in luntrea ce ma duce peste ape linistite si adanci prin cele 'spe porti de otel forjat ce fereaca oribilitati din mintile obosite si infantile ale omenirii. Sper sa nu ma intrebe nici un Horus, Osiris sau alte plasmuiri puerile, daca am adus bucurie in viata altora sau mi-au adus altii bucurie mie cum nici restul de 171 de intrebari despre cum mi-am trait viata. Sper sa nu ajung in Valhalla si sa ma bat cu Hitler pe scaune la o masa cu furculite imense si sa trebuiasca sa ne hranim reciproc sau sa murim de foame. Nu doresc sa stau intr-o gara cu o eterna asteptare ca un batran care ipotetic m-a creat doar pentru deliciul sau de a ma trage la raspundere asupra faptelor imputate mie de el, tocmai din cauza lui si a acordarii liberului arbitru dar care tot el mi la dat mie ca sa pot alege dintre cele 2 extreme. El m-a facut, el ma omoara! Foarte corect din punctul sau de vedere. Eu oricum sunt un muritor... Nu vreau sa ma indop cu mancare fina si pe deasupra la discretie.
Nu vreau sa am mai mult decat am in viata asta. NU vreau iubire fara margini pentru ca fara amar nu poti deosebi sau recunoaste dulcele. NU vreau nimic fara margini pentru ca sunt satul de nemarginirea prostiei si lacomiei lumii de acum. Nu vreau sa cunosc nici un geniu in fizica atomica sau vreun avatar al lumii religioase. Orice fel de religie! NU vreau nimic din ce am vazut in cartile de specialitate ale religiei omenirii. In schimb vreau linisite. In prima faza... Vreau sa am parte de razbunare. Vreau sa le scot ochii pe viu celor care mi-au tras-o pe acest pamant. Vreau sa ii fac sa "moara" de foame pe cei care se imbraca in aur si perle. Sa ii jupoi de vii pe cei care s-au declarat civilizatorii omenirii, indiferent de perioada. Vreau sa pot face ce nu am putut face pe acest pamant. Sa pocnesc din degete si Africa sa nu cunoasca boli, foamete si saracie. Sa bat din palme si sa dispara toate armele existente pe acest pamant. Sa mut populatiile lumi dupa bunul meu plac. Sa mut populatia SUA in Africa si negri bantu in Texas. Sa dau afara colonistii teritoriilor ocupate prin forta armelor sub pretextul civilizarii si sa-i pun la jugul etern tras de regi si papi. Eu sa fiu vizitiul de control.
Orice mi-as dori sa fac sau sa existe nu se poate materializa caci minciuna servita zilnic la biserica si media frumos poleita in rasplata eterna, nu este posibila.


Sper doar sa existe acel nimic de care sa ma cuprinda si sa ma dizolve molecula cu molecula. Sper sa hranesc un fir de iarba verde care sa incante ochiul celor care se plimba pe acest pamant in cautarea frumusetii naturale. Sper sa dau destul ingrasamant pentru o mica portiune de pasune la care sa vina animalele. Sper sa fiu destul de hranitor pentru iarba si morcovei cautati de iepuri. Sa ma colcaie ramele si coropisnitele pentru o mai buna aerare. Sa ma calce in picoare caprioare si mistreti. Sa putrezesc alaturi de oasele stramosilor mei care si-au petrecut timpul pe acest petic de pamant plin de frumuseti simple si curate.


Iar când voi fi pamânt,
În linistea serii,
Sapati-mi un mormânt
La marginea marii.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe si flamuri,
Ci-mi împletiti un pat
Din vestede ramuri.

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Sa am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.

Si cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Si cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or framânta
Eternele valuri

Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Ci codrul vânt sa dea
Frunzisului vested.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt far' de noroc
Si fara prieteni.

Mihai Eminescu

6 comentarii:

  1. Acum e destul de clar ca vrei... groapa ta. Be careful... sa n-ajungi intr-o... cupa. :D

    ... another one bites the dust

    RăspundețiȘtergere
  2. De fapt sunt indecis..sa fiu prajit sau sa fiu ingrasamant! :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Am dat comanda ca la momentul alinierii mele cu curentul cosmic sa-mi fie pusa asta:
    http://www.youtube.com/watch?v=HgzGwKwLmgM&ob=av3e

    RăspundețiȘtergere
  4. Testo.... nu pot decat sa ma inclin citind postarea asta a ta si sa fiu uimit cat de mutla similaritate avem in unlele ganduri....
    Viata asta e doar o licarire scurta a eternitatii. Omul cand moare nu face altceva decat sa inapoieze naturii darurile pe care le-a materializat pentru o suma de ani. Si visurile sale, si dorurile sale, si licarirea inteligentei sale vor fi adaugate energiei care anima totul in univers. Iar corpul.... bucata de elemente chimice in care energia s-a materializat, corpul acesta va fi izvor de energie pentru alte fiinte, pentru alte forme de viata- vegetala- animala, care la randul lor vor gusta pentru o clipa misterul licaririi vietii pe acest petec de stanca albastra numita Terra.

    RăspundețiȘtergere
  5. As fi scris o poezie dar la talentul meu iesea o proza impartita pe 4 randuri. Mai bine ca am lasat asa.

    RăspundețiȘtergere