joi, 22 decembrie 2011

Prea multe jucarii

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la ce as putea face pentru a creste copilul cat mai etic si corect cu putinta, parca nici un efort nu este prea mare.
Prin amabilitatea Andreei postez acest articol despre conditioarea sociala(si nu numai asta) vazuta printr-un obiectiv....obiectiv!
Multumim Andreea pentru cercetarile pe care le faci si articolele despre cresterea plina de iubire de care ar trebui sa aiba parte orice copil.
Articolul original il puteti gasi aici.



Anul trecut am scris despre Mos Craciun si despre cum, daca alegem sa-i încurajam pe copii sa creada în el, ar fi bine sa-i scutim de conditionari si amenintari.

Anul acesta veti crede ca m-am transformat într-un adevarat  Grinch (scuze, însa n-am gasit echivalentul românesc). Cred ca totul a început cu postarea Dianei despre consumism si marketing agresiv. si-a culminat cu un articol cules de pe facebook despre efectul excesului de jucarii asupra copiilor.

Poate si vizita la hypermarket de-aseara m-a facut sa ma gândesc serios la treaba asta cu Craciunul si darurile. Da, stiu ce se spune: nu-i despre daruri, e despre generozitate, caldura, împartasire. Ce bine-ar fi! Însa, din pacate, Craciunul nu prea e despre toate astea. Mai ales pentru copii. Cred ca pentru majoritatea, totul se rezuma la cadouri. Asta asteapta, asta viseaza, asta spera: sa primeasca tot ce-au scris pe lista sau în scrisorica pentru Mo? Craciun. Si nu-i putem învinovati, din moment ce noi începem înca din primul an de via?a sa-i învatam asa. Cu cele mai bune intentii, desigur, însa fara sa ne gândim prea mult daca efectul va fi într-adevar cel sperat.

Nici eu nu ma gândeam la asta înainte. Abia asteptam sa umplu sacosele cu cadouase pentru cei dragi. Asta înainte sa decid ce iau pentru fiecare si sa purced la drum, caci treaba asta cu cadourile nu-i nici simpla, nici asa placuta, nu vi se pare? Cozile, nebunia, aglomeratia, preturile, nesiguranta (”O sa-i placa?”, ”O sa-i vina?”), toate reusesc uneori sa ma scoata cu totul din spiritul Craciunului ?i numai vesela si întelegatoare nu mai sunt.

Iar cu jucariile e chiar de cosmar. Sunt nenumarate, care de care mai frumos ambalate si prezentate cu toate ”caracteristicile” lor. A, si facute sa se strice cât mai repede ca sa fie înlocuite repede si, mai nou, atasate la ”colectii” ca nu cumva sa astep?i pâna la celalalt Craciun ca sa dai iama în magazin. Gaselni?a asta cu colectiile e isteasa, zau. Mai ales pentru ca stim cât de repede se plictisesc copiii de ele. Destul de repede încât sa vrea imediat altele, la fel, dar nu chiar, pentru ca ”uite, mama, aia e verde si are aripioare”. Ce conteaza ca-i exact aceeasi porcarioara de plastic pe care-a aruncat-o în coltul camerei dupa o jumatate de ora? Lui i se pare ca cea din pliant e altfel, mai frumoasa, mai interesanta. Marketing-ul istet al adultilor care conduc compania respectiva îl prinde în mreje instantaneu.

Am ajuns sa credem ca nivelul de trai al unui copil se masoara în cantitatea si varietatea jucariilor pe care le-a adunat de-a lungul anilor si în mul?imea pachetelor care i se înghesuie sub brad sau pe masa, de ziua lui (destule încât sa aiba nevoie de o camera a lui si de corpuri de mobila speciale pentru a le depozita). Si ca suntem cu atât mai buni ca parinti cu cât furnizam un flux continuu de jucarele cât mai ”la moda”.

Poate multi vor spune ”totuti, e Craciunul, cum sa nu primeasca copilul cadouri?!”. A?a ca îi întreb de ce TREBUIE sa primeasca cadouri? E doar un obicei pe care îl întretinem noi, adultii, poate din nostalgie, poate din dorinta de a infuza putina ”magie” în viata de zi cu zi. Nu cred ca pentru copii e nevoie de daruri, Mos Craciun si brad împodobit ca sa simta ca viata e magica si frumoasa, ca sunt iubiti si înconjurati de veselie. E suficient sa-i ascultam, sa petrecem timp cu ei, sa-i implicam în viata noastra.

Iar jucariile pot fi mult mai putine, mai simple si mai rezistente. Din materiale naturale, fara baterii, luminite si telecomenzi. Putine, ca sa nu treci blazat de la una la alta si sa nu stii ce sa alegi. Simple ca sa te joci cu ele în multe feluri, nu sa-ti joace ele în fata ochilor. Rezistente ca sa faca fata noilor jocuri si întrebuintari.

Cu ce putem întretine spiritul sarbatorilor în locul cadourilor? Cu timp petrecut în familie gatind, confectionând decoratiuni din materiale naturale si ieftine, jucând diverse jocuri (nu, nu pe calculator sau televizor), cântând, dansând, plimbându-ne prin zapada, facând un om de nea, povestind întâmplari hazlii din familie, urmarind un film bun sau un documentar interesant, ascultând povesti sau inventându-le.

Va las în compania câtorva articole interesante despre efectul prea multor jucarii asupra creativitatii si imaginatiei copiilor. Poate va vor inspira sa iesiti din magazine cu mai putine daruri sau macar cu unele mai utile.

What Too Many Toys Can Do

When Toys Take Over

Do Your Kids Have Too Many Toys?

My Kids Have Too Many Toys – Why the holidays make me overspend

Craciun fericit tuturor! (cu sau fara cadouri :) )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu