miercuri, 11 septembrie 2013

Despre

  Despre ce cred eu că înseamna diferenţele dintre diplomație si forța bruta în legătură cu învingerea teroriștilor, fanaticilor și a naționaliștilor cu diferite metode de-a lungul istoriei.
Asa cum în psihologie se fac tipare predictibile pe suma și media aritmetică a evenimentelor și apoi împărțite(în mod inegal) pe evenimente bazate și/sau generate pe ideologii induse conform intereselor culturii de moment. Cam încurcata nu? Hai sa luam încetul cu încetul.
Diplomația și forța bruta. Ambele se pot folosi în orice moment dintre 2 sau mai multe interese diferite; trebuie sa luam în calcul și că interesele pot fi identice doar ca metodologia nu este aceeași. Fiecare crede ca este superior oricui altcuiva. Individ, nație sau coaliție.
Diplomația are rostul ei de prosteala academica si cu mănuși de catifea însa lovitura este la fel de năucitoare ca la forța bruta. Diplomația a existat de cand a aparut al treilea om pe pamant. Primul a dat cu piatra iar al doilea a avut capul spart. Totuși caftitorul avea nevoie si de altceva în afara de forța pentru ca nu putea sa stea tot timpul treaz. Acest cuvint cica elevat si cu inteles filozofic este de fapt prosteala pe fata cu cuvinte al caror dublu inteles, ton calm si perseverenta, convinge. Cuvântul de baza este persistenta si insistenta.
Nu se exclud!
In schimb forța brută a fost folosită de la inceputuri si pana astazi. Este utila celor care nu au rabdare, chef, timp sau nervi. Este folosita mai nou sub pretextul de legitima aparare sau deschiderea orizontului, intelegerii si democratiei. Caci unde exista cineva care contravine, se opune (sau doar exista pe lume) intereselor celor care sunt pentru pace mereu vor fi atacati cu ajutorul drepturilor celor inarmati. Si vis pacem, para bellum. Este destul de clara imaginea celor care sunt in propozitia de mai sus? Daca nu..citiți istoria de la 1776 încoace.  
Ca bonus o sa fac o lista cu activitățile unor mari oameni de caracter in timpul mandatelor lor. Toti 44 au avut activitati curriculare exceptionale. Fara exceptie!

 Ziceam undeva ca fanatismul nu este o metoda care sa nu fie invinsa. Cele 2 metode de mai sus se pot aplica cu succes. Dimplomatia este buna doar daca exista martori destul de puternici si dornici de a intrerupe orice actiune a celui care foloseste forta bruta. Forta bruta este o metoda simpla si eficienta de exterminare a elementelor indezirabile. Si diplomatia e buna doar ca se pierde timp si multi bani. Adevarat e ca si forta consuma mult dar si efectul e maxim. Fanatismul este bun daca exista si sustinere din exterior. Daca nu ma credeti pe cuvant incercati sa vedeti reusitele celor putini, foooarte sponsorizati si nou infiintati pe la 1947 ca stat. Aia sunt fanatici si nu şiiţi. I-am dat exemplu pe astia doar ca minoritate. Astia mi-au venit in minte acum.  Cred ca din cele 2 metode de a limita, extermina sau cel putin de a reduce la un cat mai mic numar de elemente nasoale, forta bruta face toti banii. De cred asta? Pai de la orele de istorie si pana astazi, setea de a stii care este motorul umanitatii spre evolutie si de a invinge pe cel mai slab este banul sau daca folosesc termenul religios, avaritia.  Imediat dupa vin: superbia, luxuria si gula. Toate sunt caracteristicile aceleiasi semintii. Descoperiti voi care pentru ca eu nu vreau sa fiu considerat intr-o epoca moderna drept ********* doar pentru ca pun degetul pe puroi. 
Fanatismul(oficial catalogat nu insa corect, legal si moral) se combate dupa cum urmeaza:
Little boy, fat man, napalm, tomahawk si alte pacanitori. 
Preludiul este: acuze, intrigi si inscenari cu si despre:
Scufundare Lusitania, bombardare pearl harbor, incendiere reichstag, comunisti infiltrati, detinere arme de distrugere in masa, favoritisme pentru al qaeda, detinere arme chimice, detinere arme atomice si alte asemenea plasmuiri demne de psihopatologia umana vestica.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu