sâmbătă, 26 octombrie 2013

Jocurile copilariei - educatia militara a natiei

Ah, poporul roman. Romanii sunt un neam dat dracului in disimulari si rezistenta cand vine vorba de identitate nationala. Se face frate cu dracu' pana trece puntea, nu zice hop pana nu sare parleazu si alte vorbe de duh ce arata vechimea gandirii romanesti in lupta prin munti si apararea gliei. Puteti spune ca dragostea de tara vine din piepturile fierbinti ale taranilor dornici de pamant roditor sau din fierbinteala sangelui latin sau din dorinta de a avea libertate si nu jug pe grumaz. Puteti spune orice despre dorinta romanului de a ataca la baioneta cand nu mai sunt gloante si numarul lor este mic dar toti cei ramasi in viata se lupta pana la unul si dau peste nas bataii de la Termopile(o plasmuire gogonata de altfel) despre vitejie si sacrificiu pentru tara si  urmasi. Puteti spune orice insa as vrea sa exploram psihologia inconstientului colectiv al jocurilor copilariei noastre plin de conflicte in fata blocului, asimilari de inamici si de pedepsire a celor care nu sunt profesionisti in meseria aleasa (sau impusa) in conditile alegerilor pentru formarea echipelor de joc. Mai putem vedea si alegerile adultilor avand la baza inconstientului si succesurile sau esecurile rezultate din jocurile copilariei noastre. Putem dezbate pe marginea acestor idei mult timp insa haideti sa insir cateva jocuri si cu regulile care formeaza un arbitraj relativ corect in conditile date de cei 5 factori ca influenteaza lupta armatelor din lumea intreaga. Jocurile noastre sunt (si cu putin noroc) vor ramane la fel de eficiente cand vine forma de formarea caracterelor si a oamenilor pentru viitoarea Romanie. La fel  de determinati si motivati din copilarie sa-si apere glia udata din plin cu sangele eroilor neamului pentru ca mai tarziu alte generatii de eroi(preferabil veterani si nu eroi morti) sa rasara printre noi. O sa incerc sa pun doar cateva jocuri si ideea inconstienta sau subconstienta a lor precum si rezultatele care raman intiparite adanc in materia cenusie.
Folosesc termenul de inamic si nu advers pentru ca se face o legatura inconstienta cu ideologia si metodologia acestor jocuri.

Tara Tara vrem ostasi
Doua echipe fata in fata desemneaza cate un "luptator" sa rupa randurile armatei adverse si sa-si aleaga un inamic pe care trebuie sa il converteasca la doctrina sa. In cazul in care luptatorul plecat dintre randurile armatei sale nu reuseste sa razbata printre randurile armatei inamice este luat in prizonierat si convertit la doctrina armatei atacate. Cam cum au facut chinezii si alti comunisti in razboiul 2 mondial. Convertire a inamicului.

Frunza
Un teren desenat cu creta sau caramida pe asfalt care ofera celor 2 echipe cate un spatiu sau teren interior inconjurat de teren inamic. Pe aceste cai care inconjoara terenul aparat de echipa dusmana trebuie sa intri la tine in teren. Normal ca pe fiecare inamic il asteapta imbranceli sau trageri de la inceputul drumului si pana la intrarea in terenul sau. Fiecare echipa trebuie sa-si apere teritoriul sau de spionajul celor care le dau tarcoale pe drumul catre teritoriul sau. Sa evidientiem cateva idei sau concepte de lupta:
1. Inamicul demn de convertire este tras iar cel care este un individ slab fizic si psihic este impins pentru ca fiecare echipa isi alege din randul inamicilor doar pe cei care ii poate folosi la convertirea sau eliminarea echipei inamice. Cu alte cuvinte daca esti spion valoros te cooptam si te lasam sa traiesti si sa savurezi victoria insa daca esti prea slab te eliminam din joc. Sound familiar jocul de-a spionii din viata adultilor?
2. Spatile de non combat sau terenul no man land sunt respectate cu sfintenie si reflecta exact zonele de refugiu al spionilor in drum spre teritoriul sau. Orice spion atacat de inamic pe acest teren are dreptul de a reveni in joc si elimina pe cel care nu a respectat regula de non combat desi lungimea mainilor inamice nu permite apucarea sau impinsul bietului spion. Bine gandita treaba asta. Este logica interdictia de calcare a  demarcatie teritoriale. Cine calca linia de hotar "zboara" din organizatie si teren iar ca sa se inteleaga si mai bine logica jocului trebuie mentionat ca cel care o face in mod constant si este cooptat din randurile inamice este cartita care submineaza echipa adoptiva(deci agent dublu) iar daca cel care incalca regula desi este originar al echipei este agent dublu deci trebuie eliminat din joc.
Personal cred ca este unul din cele mai bune jocuri de pregatire pentru spioni. In joaca se formeaza si se evidentiaza calitatile unui candidat la asemenea post. Bine, vorbim de spionaj metoda James Bond cu cartile pe fata dar totusi...

Ratele si vanatori reflecta razboiul mondial 1 dus la baioneta si uneori din transee. Cine este capabil sa evite gloantele si atacurile echipei adverse castiga chiar daca ramana o singura rata si o echipa intreaga de vanatori. Unica rata abila este viitorul specialist in lupta de profunzime si in spatele linilor inamice. Cartita care sapa galerii sa cada inamicul si sa-si rupa picioarele in urmarire.


Castel
Doua echipe. Una este de partea apararii castelului iar inamicul incearca sa il darame cu o minge. Daca caramizile care formeaza castelul sunt bine puse iar echipa desemnata cu daramarea lui nu reuseste demolarea, rolurile se vor inversa iar echipa slaba primeste oprobriul inamicilor. Daca totusi daramarea se efectueaza cu succes echipa de aparare a castelului trebuie sa vaneze echipa inamica cu mingea. Este un joc de urmarire al nervilor pentru ca dupa cum bine stim miza este schimbarea teritoriului si nu pastrarea castelului, adica capacitatea de infiltrare si posibilitatea de a "bate"echipa inamica cu orice fel de arma. Teoretic castigatorii isi puteau alege sa fie vanati si sa tot darame castele sau sa se schimbe echipele si sa-si arate maiestria in ambele situatii una din echipe. Practic, maiestria echipei se dovedea in ambele situatii. Atat in apararea castelului cat si in evitarea vanatorii cu mingea in timp ce reconstruiau castelul. Era nevoie de o fuga buna si cu figuri si scheme de curbe bruste pentru evitarea mingii inevitabil aruncata in plina mutra ca raspuns la nervii urmaritorilor.  Se foloseau 2 tactici de contraatac:
1. Plasarea urmaritorilor in proximitatea vanatilor pentru a nu se pierde contactul vizual si micsorarea distantei dintre inamic si minge cu rezultate uneori bune daca echipa de vanatori avea o buna coordonare si timp de raspuns adecvat.
2. Alegerea celui mai rapid dintre aparatorii castelului care urmarea cu mingea in mana si atingerea celor mai rapizi inamici penu scoaterea lor din joc. Apoi urmau cei mai slabi pentu ca de obicei aia slabi la fuga erau slabi si la tactica si reconstructia castelului. Astia din urma erau fricosii. In siatuatia a doua urmaritorul sef trebuia sa aiba si o buna tinta si mai multa forta decat restul pentru ca in cazul intorcerii(sau a pandirii curtii castelului de catre altii) inamicilor in proximitatea castelului, trebuia sa arunce mingea la coechipieri. Momentul zborului mingii spre castel constituia un baraj de foc invers(paradox) care limita inaintarea inamicilor catre castel. De aici raspunsul echipei aparatoare se transforma in punctul 1.

Leapsa si gardiana 10 cred ca nu mai au nevoie de descriere sau de aptitudinile jucatorilor in ce priveste capacitatea de disimulare si evitare a prinderii.
Mai ramane Magarusul sau joaca cu inamicul prizonier. Daca echipa care detinea mingea era bine organizata, magarusul nu pupa mingea oricat de abil era.

Deci dragii mei desi lista este scurta cred ca m-am facut destul de bine inteles care este faptul ca romanii vor ramane o forta greu de infrant desi in multe ocazii am luptat ca armata si tara cu extrem de putin mijloace, armamanet si alte resurse necesare apararii patriei. Magia poporului este educatia de contratac indiferent de ce resurse sunt disponibile. Fie ca luptam cu vreun sistem AA sau cu baionete, romanul este inventiv si nu se da inapoi de la lupta pentru ca face parte din codul nostru genetic si pe deasupra mai avem si educatia jocurilor din copilarie. Desi este adevarat ca astazi nu mai sunt toate jocurile la moda insa educatia de a razbate indiferent de situatie ramane adanc intiparita in mintea noastra.





2 comentarii:

  1. http://news.yahoo.com/thousands-ethnic-hungarians-call-autonomy-151539845.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar fi frumos sa pui si cateva cuvinte pe langa link. Stim ca miscarile astea sunt de dragul anului electoral care e "pe vine" si mai stim ca sunt destui oameni din secuime care ii doare in cot de planurile conducatorilor lor. Oamenii simpli vor doar o ograda si liniste sa-si creasca in liniste copii. Ungurii jegosi nu sunt taranii din harghita ci primarii, consilierii si parlamentarii care ii zgandara. Iar marsul ala este filmat de la nivelul pieptului sa para zeci de mii de oameni. Daca totusi prea multi vor dori autonomie te asigur ca sunt destui romani care sa rada Transilvania de la radacina. Fara arme.
    Chilău.

    RăspundețiȘtergere